"Ei au stiut zborul inalt, dorul si plansul"

"Doina şi Ion au fost un suflet şi s-au completat întotdeauna unul pe altul", spune azi Eugenia Marin, mama Doinei. "Ei au fost copiii acestui pământ, pe care l-au înălţat în cântec.
Nu ştim dacă există localitate în R. Moldova, unde să nu fi cântat Doina cu Ion. Zicea actorul Gheorghe Urschi că au prezentat împreună în satele noastre sute de concerte, în 1991, au cântat la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre". În mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. Doina şi Ion au fost pretutindeni. Au fost. Dar şi sunt, prin cântecul lor...

Ion s-a născut în 1954, de Buna-Vestire, în orăşelul Leova. Dragostea faţă de muzică i-a fost cultivată de părinţi. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupaţie sovietică, a trebuit să se retragă din biserică, să-şi ascundă în sine credinţa în Dumnezeu care, precum zicea Ion într-un interviu, îi dă omului putere să supravieţuiască şi să devină, pur şi simplu, artist, ca să nu fie persecutat de nimeni. Câţiva ani, părintele său e solist în Capela corală "Doina", apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, medic, se întoarce acasă, în orăşelul Leova, unde lucrează ca profesor de muzică şi conduce corul Şcolii moldoveneşti nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moştenit dragostea faţă de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Şi tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara şi pianul. „Tu ai să devii geniul lui tăticu, o să fii compozitor, o să fii muzician”, îl îmbărbăta părintele. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit şi el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult "băiatul tatei"... Dar, ca şi fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată. Maică-sa îl aduce la Chişinău, la Şcoala de Muzică "Eugeniu Coca" (astăzi Liceul de Muzică "Ciprian Porumbescu"), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la Şcoala medie de muzică din Tiraspol, unde studiază saxofonul şi pe care o absolveşte în 1973. Este înrolat în armata sovietică în oraşul Zaporojie; aici, tânărul artist devine... artilerist. L-a salvat de "katiuşa" şi de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostaşi, piesa "Crede-mă, iubire", intepretată de Sofia Rotaru şi semnată de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici...
Din 1975 şi până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziţie şi pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chişinău, activează în cadrul formaţiei de muzică uşoară "Contemporanul" condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor şi solist. Tot în aceşti ani, lansează piesa "Seară albastră", a cărei paternitate a fost disputată un timp între el şi fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceaţa şi amarul succesului. Ion îşi duce steaua şi crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se căsătoreşte în 1981. Tot atunci, duetul Doina şi Ion este lansat la o seară de creaţie a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio şi Televiziune, Ion ia ghitara în braţe şi porneşte împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei...
A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice, în orice gen simţindu-se harul unui "pictor cu urechea" şi, totodată, reflectându-se sta-rea-i sufletească. Când era mai trist, scria muzică sacră. Aţi ascultat vreodată cum plâng viorile din piesele orchestrale ale lui Ion? Dacă n-ar fi fost răpit dintre noi la vârsta de numai 38 de ani, Ion ar fi atins cu mâna steaua polară şi ne-ar fi propus o muzică pe care numai el era în stare s-o facă...

Doina Marin, cea care i-a fost pereche în scenă şi în viaţă, s-a nascut în anul 1958, la Chişinău. A fost profesor la Universitatea Pedagogică „I. Creangă” din Chişinău.
O pereche frumoasă de artişti talentaţi lăsînd o urmă adîncă în sufletul fiecăruia dintre noi. Cu piesele: «Bucuraţi-vă, prieteni», «Răsai», «Iartă-mă», «Reaprinde-ţi candela», «Eminescu», «Suveranitate», au crescut şi s-au educat generaţii întregi prin creaţia lor.
Dar au plecat şi steaua lor, cu trecerea timpului, se înalţă tot mai sus şi luminează tot mai puternic pe bolta cerească a muzicii uşoare de la noi. O stea mai strălucitoare estrada basarabeană n-a avut în ultima jumătate de veac. Cât îi va trăi cântecul, ascultătorii săi vor avea parte numai de seri albastre...

Sursa: Nicolae Roibu, "TIMPUL" *(parţial)

INAPOI