Teodorovici.md

Două vieţi şi o dragoste

Doina şi Ion au trăit fericirea dimineţii. Ei au învăţat să râdă de la răsăritul soarelui, de la aprinsul zorilor, de la ciripitul păsărilor, de la bucuriile dimineţii cu rouă, de la vorba dulce a mamei, de la şopotul izvorului, de la zâmbetul copilului. Au învăţat să plângă de la durerea acestui mult pre pătimit pământ. Doina şi Ion şi-au iubit până la lacrimi baştina, prietenii, părinţii, feciorul Cristi, pe care-l adorau. Durerea Doinei era că nu poate fi cu el cât mai mult. Considera că acest fapt este tragedia vieţii ei, pentru că îl iubea nespus de mult. Odată, când Ion a fost întrebat ce cântec, din cele scrise de el, îi place mai mult, a răspuns fără a ezita: "Copilul din leagăn" fiindcă astfel mă imaginez cu odoraşul meu pe genunchi: "...nimic mai dulce-n lume/ca un copil ce doarme,..." Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi-au dedicat viaţa şi activitatea lor unui ideal înălţător:păstrarea spiritualităţii româneşti. Erau convinşi: "Cu ajutorul Artistului Dumnezeu comunică cu oamenii. Numai Cultura şi Credinţa ar fi în stare să oprească procesul bestializării societăţii. Cultura şi Credinţa. Credinţa şi Cultura," acesta a fost motto-ul vieţii lor. Prin cântecul lor Doina şi Ion au adus un omagiu limbii noasrte dulci "ca un fagure de miere", tricolorului drag, tradiţiilor strămoşeşti. Ei au intonat ceea ce avem mai sfânt: Dumnezeu, mama, limba, neamul, Eminescu, suveranittea, pacea etc... E bine cunoscut ciclul de cântece sacre: "Răsai", "Reaprindeţi candela", "Pentru ea", "Eminescu", "Trei culori", "Clopotul învierii", "Pace lumii", "Suveranitatea", "Maluri de Prut", "Copilul din leagăn", "Focul din vatră" etc, cântecele de dragoste, senine şi curate, sunt ca un imn consacrat mamei, femeii, copiilor: "O serenadă", "Balada familială", "Iartă-mă", "Inimă de mamă, inimă de tată", "Ala-bala", "Fuga-fuga"... Cântecele lor sunt cântece măreţe, în ele e mişcare şi conflict, curaj şi bărbăţie, sunt cântece ce te impun să te bucuri şi să plângi. Au ieşit pe scenă împreună prima dată în 1982: un compozitor şi o interpretă. Astfel au format duetul (cuplul) Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Pentru ei nu avea nici o importanţă unde cântă: pe scena teatrului, în sălile de concerte, afară pe frig sau pe arşiţă. Au colindat satele şi oraşele Moldovei şi ale României: Doina, Ion şi chitara. Nu este adevărat că inima contemporanilor noştri nu e receptivă la cântecul patriotic! Şi azi, ca şi nu demult, pe când erau în viaţă, oamenii cu lacrimi în ochi ascultă cântecele compozitorului Ion Aldea-teodorovici, interpretate de cuplul Doina şi Ion, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Dida Drăgan, Ion Suruceanu, Zinaida julea, Sofia Rotaru, Ştefan Petrachi: "Reaprindeţi candela", "Scrisori pe zăpadă", "Mănăstirea Căpriana", "Iubiţi învăţători". I-au îndrăgit oamenii pentru dăruirea de sine, pentru dragostea lor de Patrie, neam, datină. Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cântecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare - sală cu mii de oameni. In 1992 la 30 octombrie, într-un accident stupid, moartea nemiloasă ni i-a furat, i-a zmuls de lângă noi. Au fost petrecuţi în ultimul drum, în veşnicul drum al eternităţii, de mii de oameni de pe ambele maluri ale Prutului. Atâta lume, atâta durere şi atâtea lacrimi nu cred că s-au pomenit vreodată la moartea cuiva în Moldova. E greu de exprimat în cuvinte suferinţa şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştiut să-i facă fericiţi şi pe alţii. Şi-au dăruit sufletul, inima, talentul, bonomenia celor care au avut nevoie de sprijin. Ei au luptat nu cu arma, au luptat cu cântecul, cu sufletul lor curat. In timpul războiului din Transnistria, cu riscul vieţii, împreună cu titanii literaturii noastre Grigore Vieru şi Adrian Păunescu au dat spectacole pentru vitejii noştri patrioţi, pentru cei ce cu arma în mână apărau integritatea ţării. Au participat la festivalul de la Mamaia, "Cerbul de Aur" (Braşov), Finlanda etc. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au lăsat o brazdă adâncă în cultura neamului nostru. Au rămas a fi Artişti Emeriţi din R.Moldova, postmortem au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a ţării - Ordinul Republicii. In memoria lor au fost înălţate monumente: la Piteşti (România, autor multregreatata Ioana Nistor, cu aportul primăriei Piteşti, primar Tudor Pendiuc), Soroca (R.Moldova, autor Mircea Puşcaş), Chişinău (sculptor Iurie Canaşin, cu susţinerea omului de afaceri Anatol Josan, preşedinte al companiei Jass-group). Numele lor îl poartă gimnazii, licee, străzi. Pentru a li se păstra memoria veşnică vie, la Chişinău anual la 13-15 noiembrie se va desfăşura Festivalul-Concurs Internaţional de muzică uşoară "Două inimi gemene" in memoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Anul acesta Festivalul va fi la cea de a doua ediţie. Este îmbucărător faptul că, graţie acestui eveniment cultural sunt descoperite tinere talente, care le vor continua idealul. Ei au plecat, dar le-a rămas Cântecul.

Eugenia Marin.
Chişinău, R.Moldova

INAPOI

	Două vieţi şi o dragoste Doina şi Ion au trăit fericirea dimineţii. Ei au învăţat să râdă de la răsăritul soarelui, de la aprinsul zorilor, de la ciripitul păsărilor, de la bucuriile dimineţii cu rouă, de la vorba dulce a mamei, de la şopotul izvorului, de la zâmbetul copilului. Au învăţat să plângă de la durerea acestui mult pre pătimit pământ. Doina şi Ion şi-au iubit până la lacrimi baştina, prietenii, părinţii, feciorul Cristi, pe care-l adorau. Durerea Doinei era că nu poate fi cu el cât mai mult. Considera că acest fapt este tragedia vieţii ei, pentru că îl iubea nespus de mult. Odată, când Ion a fost întrebat ce cântec, din cele scrise de el, îi place mai mult, a răspuns fără a ezita: "Copilul din leagăn" fiindcă astfel mă imaginez cu odoraşul meu pe genunchi: "...nimic mai dulce-n lume/ca un copil ce doarme,..." Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi-au dedicat viaţa şi activitatea lor unui ideal înălţător:păstrarea spiritualităţii româneşti. Erau convinşi: "Cu ajutorul Artistului Dumnezeu comunică cu oamenii. Numai Cultura şi Credinţa ar fi în stare să oprească procesul bestializării societăţii. Cultura şi Credinţa. Credinţa şi Cultura," acesta a fost motto-ul vieţii lor. Prin cântecul lor Doina şi Ion au adus un omagiu limbii noasrte dulci "ca un fagure de miere", tricolorului drag, tradiţiilor strămoşeşti. Ei au intonat ceea ce avem mai sfânt: Dumnezeu, mama, limba, neamul, Eminescu, suveranittea, pacea etc... E bine cunoscut ciclul de cântece sacre: "Răsai", "Reaprindeţi candela", "Pentru ea", "Eminescu", "Trei culori", "Clopotul învierii", "Pace lumii", "Suveranitatea", "Maluri de Prut", "Copilul din leagăn", "Focul din vatră" etc, cântecele de dragoste, senine şi curate, sunt ca un imn consacrat mamei, femeii, copiilor: "O serenadă", "Balada familială", "Iartă-mă", "Inimă de mamă, inimă de tată", "Ala-bala", "Fuga-fuga"... Cântecele lor sunt cântece măreţe, în ele e mişcare şi conflict, curaj şi bărbăţie, sunt cântece ce te impun să te bucuri şi să plângi. Au ieşit pe scenă împreună prima dată în 1982: un compozitor şi o interpretă. Astfel au format duetul (cuplul) Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Pentru ei nu avea nici o importanţă unde cântă: pe scena teatrului, în sălile de concerte, afară pe frig sau pe arşiţă. Au colindat satele şi oraşele Moldovei şi ale României: Doina, Ion şi chitara. Nu este adevărat că inima contemporanilor noştri nu e receptivă la cântecul patriotic! Şi azi, ca şi nu demult, pe când erau în viaţă, oamenii cu lacrimi în ochi ascultă cântecele compozitorului Ion Aldea-teodorovici, interpretate de cuplul Doina şi Ion, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Dida Drăgan, Ion Suruceanu, Zinaida julea, Sofia Rotaru, Ştefan Petrachi: "Reaprindeţi candela", "Scrisori pe zăpadă", "Mănăstirea Căpriana", "Iubiţi învăţători". I-au îndrăgit oamenii pentru dăruirea de sine, pentru dragostea lor de Patrie, neam, datină. Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cântecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare - sală cu mii de oameni. In 1992 la 30 octombrie, într-un accident stupid, moartea nemiloasă ni i-a furat, i-a zmuls de lângă noi. Au fost petrecuţi în ultimul drum, în veşnicul drum al eternităţii, de mii de oameni de pe ambele maluri ale Prutului. Atâta lume, atâta durere şi atâtea lacrimi nu cred că s-au pomenit vreodată la moartea cuiva în Moldova. E greu de exprimat în cuvinte suferinţa şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştiut să-i facă fericiţi şi pe alţii. Şi-au dăruit sufletul, inima, talentul, bonomenia celor care au avut nevoie de sprijin. Ei au luptat nu cu arma, au luptat cu cântecul, cu sufletul lor curat. In timpul războiului din Transnistria, cu riscul vieţii, împreună cu titanii literaturii noastre Grigore Vieru şi Adrian Păunescu au dat spectacole pentru vitejii noştri patrioţi, pentru cei ce cu arma în mână apărau integritatea ţării. Au participat la festivalul de la Mamaia, "Cerbul de Aur" (Braşov), Finlanda etc. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au lăsat o brazdă adâncă în cultura neamului nostru. Au rămas a fi Artişti Emeriţi din R.Moldova, postmortem au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a ţării - Ordinul Republicii. In memoria lor au fost înălţate monumente: la Piteşti (România, autor multregreatata Ioana Nistor, cu aportul primăriei Piteşti, primar Tudor Pendiuc), Soroca (R.Moldova, autor Mircea Puşcaş), Chişinău (sculptor Iurie Canaşin, cu susţinerea omului de afaceri Anatol Josan, preşedinte al companiei Jass-group). Numele lor îl poartă gimnazii, licee, străzi. Pentru a li se păstra memoria veşnică vie, la Chişinău anual la 13-15 noiembrie se va desfăşura Festivalul-Concurs Internaţional de muzică uşoară "Două inimi gemene" in memoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Anul acesta Festivalul va fi la cea de a doua ediţie. Este îmbucărător faptul că, graţie acestui eveniment cultural sunt descoperite tinere talente, care le vor continua idealul. Ei au plecat, dar le-a rămas Cântecul. Eugenia Marin. Chişinău, R.Moldova INAPOI